Dragi Copii!
Nici bine n-am deschis ochii și gândul mi-a și zburat spre voi: Copiii din satul meu natal!
Ce mai faceți?
Sunteți bine?
Cum stați cu sănătatea?
Cu joaca?
Cu prietenii?
Ce vă fac părinții?
Dar vecinii?
Cărțile nu s-au plictisit așa singurele?
Fără mângâierea voastră interogativă:
Oare ce mai vrea și astăzi de la mine...Matematica?
Dar Româna?
Fizica?
Biologia?
Chimia?
Istoria noastră cea de toate zilele?
Stop!
Pentru astăzi ajunge!
.........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................
La colț, plâng niște caiete uitate deschise. Sau, mai bine, închise!
Creionul s-a tocit de așteptare.
Pixul și-a golit pastele de nerăbdare și îngrijorare!
La toate le e dor de aerul din sala de clasă!
De gălăgia intraductibilă a Copilăriei!
- Doamne, dă-ne înapoi aripile: vrem să zburăm la școală!
Costel Zăgan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu