EPISTOLA VÂNTULUI DE PRIMĂVARĂ

Dragi Copii,

Viața la țară-i solicitantă, mai ales când ești pensionar și-ți pierzi vremea doar cu tine și prietenii din bibliotecă.

Lumea zice c-aș fi cam leneș. Eu nu am însă niciun motiv să o contrazic.

Oricum, nici nu fug după muncă, nici nu fug de ea. Dacă este-i foarte bine, dacă nu, toată lumea-i mulțumită. 

Să zicem.

Cu cât trece timpul, cu atât mai mult semăn cu voi: adică nu-mi pasă decât de învățătură!

Glumesc?

Nu știu. Voi ar trebui să știți mai bine. Și poate că știți, însă nu vă lăudați.Singura voastră mândrie rămânând copilăria: raiul pe care Dumnezeu l-a uitat pe pământ.  

De-aia sunt prieten cu vântul ăsta de primăvară: că bate numai spre copilărie!

Costel Zăgan

BILINGV Ţăranul seamănă soarele - Costel Zăgan În fiecare dimineaţă a istoriei Cu ochii plini de înţelepciune cu mâinile bătătorite de speranţă cu sufletul brăzdat de jerfe cu umerii iluminaţi de izvoare Ţăranul pune în brazdă sămânţa luminii Le paysan sème le soleil Chaque matin de l'histoire Les yeux brillants d'intelligence Les mains calleuses d'espoir L'âme crevassée de sacrifices Les épaules illuminées par les sources Le paysan dépose dans son sillon La semence de la lumière

EPISTOLĂ DE PE FRONT

 Dragi Copii,

Am căutat să fac tot ce-i omenește posibil să evit războiul.

Acest nenorocit de război mondial de la începutul mileniului

trei.

Parcă nu s-ar fi epuizat șleahta de conducători descreierați!

Se vede că Pământul încă mai are de tras multe!

Păcat de copii, femei și bătrâni!

Păcat de toți și de toate!

Niciun om normal n-ar mai trebui să alimenteze în felul acesta

aberant moartea!

După cum probabil ați auzit și voi, războiul nu respectă nimic: 

de nicio parte a frontului!

Dreptate are întotdeauna numai pacea.

 Restu-i o rană, în pieptul

fiecăruia. 

O decorație a morții.

Să auzim numai de bine!

Costel Zăgan