copilărie
ulița lui Viorel
niște hoțomani
COSTEL ZĂGAN
Nu sunt cenușă totuși ard
sinucigaș de cursă lungă
am făcări la uscat pe gard
și-un mic rug atât în pungă
Sinucigaș de cursă lungă
îmi spun hai moarte dtagă
o viață poate-o să-ți ajungă
să fii și tu măcar întreagă
Îmi spun hai moarte dragă
mai lasă focul sus pe gard
lumea poate-o să-nțeleagă
nu sunt cenușă totuși ard
Sinucigaș de cursă lungă
rug îndrăgostit de umbră
COSTEL ZĂGAN - NORD ***ANTOLOGIA POEȚILOR BOTOȘĂNENI DE AZI, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2009
JURNAL INTIM
Deși sunt un fel de laureat
(nu al premiului cosmic)
al oaselor bătrâne,
trăiesc nouăzeci și nouă la sută
în mintea primilor colți;
așa mijlocul primăverii
nu mă poate da afară.
Mă bucur retras
pe o margine de râu
și particip
- fără să cer explicații -
la savoarea unui strop de apă
unde pot ține
tot atât de bine un discurs
precum calendarul satului
anunță pentru mâine
patru nașteri
și o îngropăciune;
mereu am vremea
celui mai frumos studiu.
NORD
ANTOLOGIA POEȚILOR BOTOȘĂNENI DE AZI, EDITURA AXA, 2009
Am trecut prin patul tău
ca o boare ca un zeu
și acum îți pare rău
că n-am fost doar eu
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Ziua uită de mine noaptea-și amintește cine sunt - în fine - curat românește COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE