EPISTOLELE UNUI PROFESOR DE ROMÂNĂ - Costel Zăgan: EPISTOLĂ DESCHISĂ PENTRU COPILĂRIE

SCRISORILE UNUI PROFESOR DE ROMÂNĂ - Costel Zăgan: SCRISOARE DESCHISĂ PENTRU COPILĂRIE: Dragi Copii! Nici bine n-am deschis ochii și gândul mi-a și zburat spre voi: Copiii din satul meu natal! Ce mai faceți? Sunteți...

EPISTOLĂ DESCHISĂ PENTRU COPILĂRIE

Dragi Copii!

Nici bine n-am deschis ochii și gândul mi-a și zburat spre voi: Copiii din satul meu natal!

Ce mai faceți?

Sunteți bine?

Cum stați cu sănătatea?

Cu joaca?

Cu prietenii?

Ce vă fac părinții?

Dar vecinii?

Cărțile nu s-au plictisit așa singurele?

Fără mângâierea voastră interogativă: 

Oare ce mai vrea și astăzi de la mine...Matematica?

Dar Româna?

Fizica?

Biologia?

Chimia?

Istoria noastră cea de toate zilele?

Stop!

Pentru astăzi ajunge!

.........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

La colț, plâng niște caiete uitate deschise. Sau, mai bine, închise!

Creionul s-a tocit de așteptare.

Pixul și-a golit pastele de nerăbdare și îngrijorare!

La toate le e dor de aerul din sala de clasă!

De gălăgia intraductibilă a Copilăriei!

- Doamne, dă-ne înapoi aripile: vrem să zburăm la școală!  

Costel Zăgan