Dragi Copii,
Azi vă scriu cu sapa-n mână, condeiul meu fermecat!
Cum să nu: cele mai frumoase povești din lume le-am auzit de la Tătuța, bucovineanul ajuns aici pe la începutul secolului XX.
Meseria lui de bază, după cea de om, firește, fiind ciobănia- numai iarna-l mai prindea pe-acasă!
În rest, cu bâta de cioban în mână și cu zâmbetul larg pe buze, își (con)ducea turma de mioare prin cele mai mănoase locuri, având grijă ca nicio oiță să nu rămână vreodată flămândă! Ca să dea lapte din belșug și curat!
Căci se mai prosteau unii ciobani de spurcau laptele, nenorociții!
Însă Dumnezeu nu doarme niciodată, și fiecare, la timpul potrivit, își încasează, cu vârf și îndesat, plata și răsplata.
Atât săracul, cât și bogatul primesc ce li se cuvine:
dragoste sau bani,
fericire sau lacrimi,
cer
sau
pământ.
Gheață
ori
soare!
Costel Zăgan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu