Îți scriu astăzi când toate cuvintele îmi sunt rănite și toate sentimentele îmi sunt bolnave!
Arăt exact ca o Sahară ambulantă: trupul și sufletul îmi sunt spulberate de furtuna și vânturile nebune stârnite de drăguța mea soartă!
N-am unde să mă ascund, n-am unde fugi!
Și de ce-aș face-o?!
Eu am stârnit-o!
Așa că am exact ce (nu) mi-am dorit!
O viață palpitantă!
Ceea ce nu-ți doresc și ție, Dragă Prietene de Nicăieri și Pretutindeni, oriunde te-ai afla: în trecut ori în viitor!
Cu nespusă prietenie și tristețe,
Un om necăjit!
PS. Măria Sa mi-a ghicit soarta!
(De-aș fi ... ghicit-o și eu, mai devreme!)
Pentru conformitate,
Costel Zăgan
