miercuri, 20 septembrie 2023

DRAGĂ PRIETENE DE NICĂIERI!

 

Îți scriu astăzi când toate cuvintele îmi sunt rănite și toate sentimentele îmi sunt bolnave!

Arăt exact ca o Sahară ambulantă: trupul și sufletul îmi sunt spulberate de furtuna și vânturile nebune stârnite de drăguța mea soartă!

    N-am unde să mă ascund, n-am unde fugi!

Și de ce-aș face-o?!

Eu am stârnit-o!

Așa că am exact ce (nu) mi-am dorit!

O viață palpitantă!

Ceea ce nu-ți doresc și ție, Dragă Prietene de Nicăieri și Pretutindeni, oriunde te-ai afla: în trecut ori în viitor!


Cu nespusă prietenie și tristețe,

Un om necăjit!

PS. Măria Sa mi-a ghicit soarta!

(De-aș fi ... ghicit-o și eu, mai devreme!)

Pentru conformitate,

Costel Zăgan



 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Altarul limbii române / Costel Zăgan