MEMORIA NOPȚILOR ALBE

 Ziua uită de mine

noaptea-și amintește

cine sunt - în fine -

curat românește

COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

GABRIELA DIMITRIU, NEPOTUL LUI KAFKA SUNT EU...

 ..........................................................................................................................................................................

   Astfel se naște „Ars Magna poetica” un poem metaforic de artă poetică, poem în care Costel Zăgan se dezbracă de versurile obișnuite , personificându-le și încercând să le încadreze pe treptele istoriei literaturii, intervenind cu buldozerul gândurilor în mintea oamenilor care au uitat să prețuiască umanul

                 „Scriu cu buldozeul / în / cariera unor inimi de piatră / scriu / cu tancul istoriei / pe câmpul minat / al condiției umane ”

   Poezia poate fi interpretată ca fiind un testament de suflet, ca un strigăt pornit din inimă pentru a oferi cuvântului locul binemeritat în inimile cititorilor.

   Poetul Costel Zăgan este versatil din punct de vedere literar.

                                                                           

copilărie

ulița lui Viorel

niște hoțomani

COSTEL ZĂGAN 

copilărie

jurnalul Annei Frank scris

pe fruntea lumii

COSTEL ZĂGAN, NEPOTUL LUI KAFKA, 2024

 

PHOENIX ÎNDRĂGOSTIT

 Nu sunt cenușă totuși ard

sinucigaș de cursă lungă

am făcări la uscat pe gard

și-un mic rug atât în pungă

Sinucigaș de cursă lungă

îmi spun hai moarte dtagă

o viață poate-o să-ți ajungă

să fii și tu măcar întreagă

Îmi spun hai moarte dragă

mai lasă focul sus pe gard

lumea poate-o să-nțeleagă

nu sunt cenușă totuși ard

Sinucigaș de cursă lungă

rug îndrăgostit de umbră

COSTEL ZĂGAN - NORD ***ANTOLOGIA POEȚILOR BOTOȘĂNENI DE AZI, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2009

 

COSTEL ZĂGAN, DEȘERTUL DE CATIFEA, 2015

 ...

Și viitorul năvăli de pretutindeni.

CONSTANTIN DRACSIN

 JURNAL INTIM

Deși sunt un fel de laureat

(nu al premiului cosmic)

al oaselor bătrâne,

trăiesc nouăzeci și nouă la sută

în mintea primilor colți;

așa mijlocul primăverii 

nu mă poate da afară.

Mă bucur retras

pe o margine de râu

și particip

- fără să cer explicații -

la savoarea unui strop de apă

unde pot ține

tot atât de bine un discurs

precum calendarul satului

anunță pentru mâine

patru nașteri 

și o îngropăciune;

mereu am vremea

celui mai frumos studiu.

NORD

ANTOLOGIA POEȚILOR BOTOȘĂNENI DE AZI, EDITURA AXA, 2009

ÎN AȘTEPTAREA RĂSPUNSULUI PIERDUT

 - Ce mai faci tu, sora mea geamănă: Singurătatea mea cea de toate zilele?

Costel Zăgan, Inventeme

LA NAIBA CU METAFORELE

 Am trecut prin patul tău

ca o boare ca un zeu

și acum îți pare rău

că n-am fost doar eu

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

Viața la țară nu-i un simulacru: aici, și Dumnezeu, și Diavolul, sunt autentici!

Costel Zăgan, INVENTEME

 

În tristețea mea, eu sunt vesel!

Costel Zăgan

 

ALT HAIKU PENTRU ANNA FRANK

 anexa lumii

liftul copilăriei

Anna Frank-Kitty

Costel Zăgan, HYPERION, NR.1-2-3/2026

 

COSTEL ZĂGAN: DAR UNDE-I TATA

Dragă Kitty raiul este o cameră fără ferestre

plină cu cărți în toate limbile pământului

să nu exagerăm totuși

trebuie să fie loc

oamenii merg nu zboară

din bibliotecă în bibliotecă

lectura are nevoie de o cale de acces

de pildă cărțile de poezie mă ajută să respir

cele de aventuri să uit de foame și singurătate

numai cărțile de dragoste mă deprimă

deocamdată

nu înțeleg însă un lucru

cum poate să fie nisipul

duminica

atât de albastru

FLORI(I)LE POEZIEI, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2020

 

SHOW

 Ce cuvânt ce fir de busuioc

elegie show și epigramă

îmi tot fac scriind un loc

unde lumea se destramă

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

- O ANUME DRAMĂ PERSONALĂ POATE FACILITA ACCESUL ÎN LITERATURĂ?

COSTEL ZĂGAN : - ...Numai biografia singură nu înseamnă nimic, deși poate alimenta o literatură.

Dintr-o lacrimă rămâne o lacrimă, dacă rămâne, nu o poezie despre lacrimă.

VIOREL ILIȘOI, CULTURA ÎN TRANZIȚIE, EDITURA GRI, BUCUREȘTI, 2026 

CONSTANTIN NOICA

 *** Noi peticim gândirea tot timpul.

NAE IONESCU

***  Dacă ai regândit cum trebuie o idee, atunci este a ta.

 

ROUĂ FĂRĂ MEMORIE VIZUALĂ

 Stafiile se vând la kilogram

monștrii au la butoniere nori

de unde îngerul de neam

face speculă numai la zori

Cade soarele pe geana stângă

privirile se prăbușesc pe masă

începe-un fluier brusc să plângă

în cimitirul cult dar fără clasă

O ploaie fotogenică ne cheamă

un invalid mormânt face înviorare

și peisajul întreg e pus în ramă 

acont pentru psihoza următoare

COSTEL ZĂGAN, ÎNSEMNELE UNEI TĂCERI, BACĂU, 2012

Altarul limbii române / Costel Zăgan

DRAGĂ PRIETENE DE NICĂIERI!

 

Îți scriu astăzi când toate cuvintele îmi sunt rănite și toate sentimentele îmi sunt bolnave!

Arăt exact ca o Sahară ambulantă: trupul și sufletul îmi sunt spulberate de furtuna și vânturile nebune stârnite de drăguța mea soartă!

    N-am unde să mă ascund, n-am unde fugi!

Și de ce-aș face-o?!

Eu am stârnit-o!

Așa că am exact ce (nu) mi-am dorit!

O viață palpitantă!

Ceea ce nu-ți doresc și ție, Dragă Prietene de Nicăieri și Pretutindeni, oriunde te-ai afla: în trecut ori în viitor!

Cu nespusă prietenie și tristețe,

Un om necăjit!

PS. Măria Sa mi-a ghicit soarta!

(De-aș fi ... ghicit-o și eu, mai devreme!)

Pentru conformitate,

Costel Zăgan