miercuri, 17 decembrie 2025

luni, 15 decembrie 2025

ROUĂ FĂRĂ MEMORIE VIZUALĂ

 Stafiile se vând la kilogram

monștrii au la butoniere nori

de unde îngerul de neam

face speculă numai la zori


Cade soarele pe geana stângă

privirile se prăbușesc pe masă

începe-un fluier brusc să plângă

în cimitirul cult dar fără clasă


O ploaie fotogenică ne cheamă

un invalid mormânt face înviorare

și peisajul întreg e pus în ramă 

acont pentru psihoza următoare


COSTEL ZĂGAN, ÎNSEMNELE UNEI TĂCERI, BACĂU, 2012



miercuri, 20 septembrie 2023

DRAGĂ PRIETENE DE NICĂIERI!

 

Îți scriu astăzi când toate cuvintele îmi sunt rănite și toate sentimentele îmi sunt bolnave!

Arăt exact ca o Sahară ambulantă: trupul și sufletul îmi sunt spulberate de furtuna și vânturile nebune stârnite de drăguța mea soartă!

    N-am unde să mă ascund, n-am unde fugi!

Și de ce-aș face-o?!

Eu am stârnit-o!

Așa că am exact ce (nu) mi-am dorit!

O viață palpitantă!

Ceea ce nu-ți doresc și ție, Dragă Prietene de Nicăieri și Pretutindeni, oriunde te-ai afla: în trecut ori în viitor!


Cu nespusă prietenie și tristețe,

Un om necăjit!

PS. Măria Sa mi-a ghicit soarta!

(De-aș fi ... ghicit-o și eu, mai devreme!)

Pentru conformitate,

Costel Zăgan



 

miercuri, 7 septembrie 2022

EPISTOLA UNEI CĂRȚI

 DRAGI COPII,  


   Azi vă scriu dintr-o carte, SAUL BELLOW - OMUL SUSPENDAT (1944)

* Ai cumva o viață interioară? Nu privește pe nimeni în afară de tine.

* Ai cumva emoții? Înăbușă-le în fașă.

* Majoritatea problemelor grave sunt o carte închisă pentru persoanele cu inima împietrită.

* Dacă ai cumva necazuri, descurcă-te cu ele pe mutește.

* Sunt singur zece ore pe zi într-o cămăruță.

* Iar binele, se pare, lasă mai puține urme.

* Capitalismul nu i-a transformat niciodată în victimele adunării și scăderii.

* Ai grijă de piele ta, căci așa servești interesele întregii lumi.

* Dacă cineva are grijă de propria persoană, este asigurată și bunăstarea generală.

* Oferta este ofertă, și cererea, cerere.

* În megapolis, orice este posibil.

* Viața publică e dezgustătoare.

PRIMA MEA ZI DE ȘCOALĂ

A fost cea mai frumoasă zi din viața mea.

Oare?

Nu o hiperbolizează cumva amintirea, adică memoria mea afectivă?

.....

Îmi amintesc de Doamna Învățătoare ORTANSA COSTÂNCEANU.

Mama cu Catalog.

- Elev, unde lucrează părinții tăi?

- Doamna, mama mea nu lucrează, mă crește pe mine!

- Măi-măi, și ce vrei să te faci-tu?

- Om mare!

* Ne e teamă să ne guvernăm pe noi înșine.

Pe frontul sufletului, nu-i pace niciodată.


Costel Zăgan


/  

duminică, 4 septembrie 2022

EPISTOLĂ LA ÎNCEPUT DE AN ȘCOLAR


Dragi Copii,
Nimic nu mai este ca altădată: nici vacanţa, nici şcoala, nici voi, nici părinţii voştri, nici dascălii voştri!
Toate se schimbă cu o viteză uluitoare: trecutul, prezentul şi viitorul nu sunt decât o mixtură atemporală!
Nu ştii de unde să te iei şi unde să te pui!
Totuşi, ceva a rămas neschimbat: surâsul inocenţei voastră: larg, atât de larg şi atât de încăpător că lumea, pur şi simplu dispare în colţul gurii!

 (4 septembrie 2022)

MEMORIA NOPȚILOR ALBE

 Ziua uită de mine noaptea-și amintește cine sunt - în fine - curat românește COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE