EPISTOLA ZERO - Costel Zăgan

EREZIA VIII B

Nu bănuiam să ajung până aici

Un drum care începe cu sfârşitul

Să auzim

întâi

notele la (bună!) purtare

Doamne

cum să evaluezi copilăria

Jocurile

şi

surâsul ei fără egal

Catalogul biblia şcolarului

de pretutindeni

pare

neîncăpător

Lacrimile

se întreabă

ce-i cu mine

Se-aud

dangăte de clopot

în

acest Voroneţ

numit

şcoală

V-aţi legat ochii

cu

poeziile lui Eminescu

La năzbâtiile pe care le-aţi comis

puteţi

risca

un viitor mai bun

ca un surâs de mamă

Atât

Sunt al vostru

aşa

cum

voi aţi fost ai mei

Baftă

nepotoliţilor

Costel Zăgan

EPISTOLĂ DESCHISĂ DE COPILĂRIE

 Dragi Copii,

     După ce nu m-am săturat de frumusețile muntoase, verzi și proaspete ale Brașovului, întorcându-mă acasă, mi-am dat seama că nu-mi cunosc satul.

     Satul

 în care 

m-am născut,

am copilărit,

am învățat,

am iubit,

m-am căsătorit,

și,

iar am iubit

mai bine de jumătate de secol.

Mileniul doi, respectiv, trei.

Europa.

România.

Botoșani.,

Albești,

Tudor Vladimirescu.

     Centrul lumii mele: poetice, prozaice și critice.

După Titu Mai.orescu, însă avându-L mereu în față - pe Eminescu - modelul meu absolut.

    Prin urmare, o adevărată operă de artă vie.

Cu oameni.

Case.

Drumuri.

Și

multă, multă bucurie.

Bucuria de-a exista.

Bucuria de-a învăța:

Unu plus unu (nu) este egal cu doi.

Unu plus unu este egal cu noi.

Noi - niște copii, pur și simplu.

Costel Zăgan, SCRISORILE UNUI PROFESOR DE ROMÂNĂ

EPISTOLELE UNUI PROFESOR DE ROMÂNĂ - Costel Zăgan: EPISTOLĂ DESCHISĂ PENTRU COPILĂRIE

SCRISORILE UNUI PROFESOR DE ROMÂNĂ - Costel Zăgan: SCRISOARE DESCHISĂ PENTRU COPILĂRIE: Dragi Copii! Nici bine n-am deschis ochii și gândul mi-a și zburat spre voi: Copiii din satul meu natal! Ce mai faceți? Sunteți...

EPISTOLĂ DESCHISĂ PENTRU COPILĂRIE

Dragi Copii!

Nici bine n-am deschis ochii și gândul mi-a și zburat spre voi: Copiii din satul meu natal!

Ce mai faceți?

Sunteți bine?

Cum stați cu sănătatea?

Cu joaca?

Cu prietenii?

Ce vă fac părinții?

Dar vecinii?

Cărțile nu s-au plictisit așa singurele?

Fără mângâierea voastră interogativă: 

Oare ce mai vrea și astăzi de la mine...Matematica?

Dar Româna?

Fizica?

Biologia?

Chimia?

Istoria noastră cea de toate zilele?

Stop!

Pentru astăzi ajunge!

.........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

La colț, plâng niște caiete uitate deschise. Sau, mai bine, închise!

Creionul s-a tocit de așteptare.

Pixul și-a golit pastele de nerăbdare și îngrijorare!

La toate le e dor de aerul din sala de clasă!

De gălăgia intraductibilă a Copilăriei!

- Doamne, dă-ne înapoi aripile: vrem să zburăm la școală!  

Costel Zăgan

EPISTOLELE UNUI PROFESOR DE ROMÂNĂ - Costel Zăgan: EPISTOLA A VII-A: PROFESORUL ANONIM

SCRISORILE UNUI PROFESOR DE ROMÂNĂ - Costel Zăgan: SCRISOAREA A VII-A: PROFESORUL ANONIM: PROFESORUL : ANONIM CA POPORUL, CURAJOS CA SPERANŢA (reportaj în trecutul imediat) (1-2) De  Costel Zăgan  la  duminică, 9 iunie 201...

EPISTOLA A VII-A: PROFESORUL ANONIM

PROFESORUL : ANONIM CA POPORUL, CURAJOS CA SPERANŢA (reportaj în trecutul imediat) (1-2)

De Costel Zăgan la duminică, 9 iunie 2013 la 11:08

   Sâmbătă, dimineaţa în microbuzul Tudor Vladimirescu-Botoşani, via Truşeşti.

- Unde mergeţi, dom`profesor ?
- Ca de-obicei, la şcoală.

- Păi, şi sâmbăta învăţaţi ?
- Ai ghicit, profesorii mai ales sâmbăta învaţă!
- Şi timpul liber ?
- Timpul liber ? E pentru patroni şi politicieni.

   Ora 6 şi 30. Sunt deja în Truşeşti. Peste 10 minute voi fi într-un alt mijloc de transport, spre Guranda.
Cobor. Apoi urc. Drumul şcolii , întotdeauna, este anevoios. Matinali, şi copiii din Băbiceni, urmează acelaşi traseu. Pe jos, că-i mai ieftin şi mai sănătos.

- La Cercul de Română ?
- Da.
- Poftiţi, dom`profesor !
- Eu sunt părintele .
- Sărut dreapta.

   Paşi spre viitor, paşi spre incertitudine. Incertitudinea ambiantă. Socială şi politică.
Incertitudine morală.
Dar să trecem peste...Dacă se poate.
Se poate, doamnelor şi domnilor ?

                                                  2

   Plină de frenezia ineditului moment, o zăresc pe Doamna de Română : costumul naţional încearcă zadarnic să-i stăvilească tumultul interior ! Amintirea unor serbări şcolare prăfuite din sufletul meu îmi solicită atenţia, încercând şi ele să mă deconecteze de la prezent .

   Alte vremuri, alte perspective.

La intrarea în sala de clasă suntem întâmpinaţi cu pâinea şi sarea tradiţionale.

Elevii aduc şi ei folclorul pe scena prezentului, deşi sala de clasă seamănă c-un muzeu ad-hoc al satului.

Covoare, carpete şi lăicere româneşti.Get-beget.

   O masă a tăcerii moldovenească, din lemn , aflată exact în centrul clasei, este străjuită de trei scaune ca nişte clepsidre încremenite .

  Vocile de cristal ale copiilor ţin încăperea în echilibru fragil al cântecului   şi al poeziei :                  

"La zidirea soarelui , se ştie,

Cerul a muncit o veşnicie..."

   Poezia lui Grigore Vieru ne umple sufletele de bucurie şi nostalgie .

Prof. Costel Zăgan

EPISTOLA A VI-A

Acasă                                                                                                                         27 martie 2020

DRAGI COPII!

   Nici bine nu m-am trezit și toate gândurile mi-au zburat, buluc, spre voi:

- Ce mai faceți? (Nu am putut evita așa-zisa întrebare a întrebărilor!)

- Ce-ați mai visat?

- Ce vă doriți de la ziua de astăzi?

- Etc.      etc......etc...

Și să știți că răspunsul/răspunsurile îl/le știu încă de ieri, de la Doamna Învățătoare:

Toți, dar absolut toți, VĂ DORIȚI SĂ MERGEȚI LA ȘCOALĂ!

CEEA CE NE (VĂ) DORIM ȘI NOI! DIN TOATĂ INIMA NOASTRĂ, mare cât România!

Dragă cât satul nostru, Tudor Vladimirescu, fost Pricipele Mihai! Viitor Satul Nostru  Intraductibil! 

Doamne, ajută (- ne)! viitorul să (re)aducă sănătatea la noi, copiii Tăi!

Atât!

Și-Ți mulțumește toată copilăria satului!

Cu părinții, educatoarele, învățătoarele și profesorii!

Post scriptum: 

Am înțeles că azi vom face orele online, așa că, Doamne, te invităm în grupul nostru!

Trimite un SMS, Doamne, ai acceptul nostru anticipat!

Cu dorul dat la maximum,

Costel Zăgan

EPISTOLA A V - A

ACASĂ                                                                                              de SFÂNTUL GHEORGHE 2020

    

Dragi copii!

           Astăzi e sărbătoare: florile sunt mai grăbite, păsările mai apropiate de muzica zborului.

În curtea mea încap personajele din toate romanele secolului precedent.

  

   Sunt la masa mea de scris cu UMBERTO ECO, CARE TOCMAI ÎMI MĂRTURISEȘTE:

- Apropo de inspirația care se lasă așteptată, mi-a luat doar doi ani să scriu NUMELE TRANDAFIRULUI,din simplul motiv că nu a trebuit să mă documentez deloc despre Evul Mediu...

Când am decis să scriu romanul, a fost ca și cum aș fi deschis un dulap imens, unde, decenii la rând, îmi depozitasem fișierele despre perioada medievală.

- Cu celelalte romane cum s-a întâmplat?

- Romanele mele de mai târziu mi-au luat mai mult timp:

 * opt ani pentru PENDULUL LUI FOUCAULT,

* șase pentru INSULA DIN ZIUA DE IERI și pentru BAUDOLINO.

* Am petrecut doar patru ani scriind MISTERIOASA FLACĂRĂ A REGINEI LOANA.

- Care-i programul de lucru al unui scriitor de succes?

- Adun documente, vizitez locuri și desenez hărți; iau notițe despre planul general al unor clădiri sau al unei corăbii, ca în INSULA DIN ZIUA DE IERI; și schițez chipurile personajelor.

- Ca în NUMELE TRANDAFIRULUI....

- Da, pentru NUMELE TRANDAFIRULUI am desenat portretele tuturor călugărilor despre care scriam,

- Desconspirați proiectele Dumneavoastră literare, vă rog!

- Fiecare roman a avut o altfel de gestație... Când mă pregăteam să scriu INSULA DIN ZIUA DE IERI, am călătorit spre mările sudului, exact ca în locația geografică unde se desfășoară acțiunea romanului, pentru a observa culorile apei și ale cerului la diferite ore din zi și nuanțele peștilor și coralilor.

- Scrieți adevărate romane cinematografice, Domnule Umberto Eco!

- După publicarea romanului NUMELE TRANDAFIRULUI, primul regizor care mi-a propăus să facă un film după el a fost MARCO FERRERI:

”Carte ta pare concepută anume pentru un scenariu de film, dialogurile au lungimea ideală!”

....Și cum pe cer soarele se pregătește de culcare, mă îndrept și eu spre dormitor.

- Noapte bună, cititori! Mulțumesc frumos, Domnule Umberto Eco!

- Ne așteaptă pagina altei zile, domnule!

Costel Zăgan     

DELIMITĂRI CORDIALE (II)

PRIETENI DE OCAZIE

NUMAI ADEVĂRUL AJUTĂ.MINCIUNA-I SEDUCĂTOARE ŞI ÎMPUŢITĂ! UNEORI,NU TU ALEGI,CI EŞTI,PUR ŞI SIMPLU,ALESUL.

DE CE SĂ FUGI ATUNCI ORI,MAI RĂU,SĂ TE ASCUNZI: DUPĂ CUVINTE,ALTE ILUZII?

DIN PĂCATE,LA ÎNDEMÂNA TUTURORA.ŞI A CELOR CARE ŞTIU ,DAR ŞI A CELOR CARE NU ŞTIU CÂND SĂ TACĂ!

CINE? EU! PĂI...

ŞI ARGUMENTELE ÎNCEP SĂ CURGĂ ÎN CASCADĂ:DIN PĂCATE O NIAGARA DE MINCIUNI.

MĂ CREDEŢI! SAU PREFERAŢI SAHARA?

Costel Zăgan

EPISTOLELE DE-ACASĂ ALE LUI Costel Zăgan

30 martie 2020                                                        -I-                                                             Acasă

Dragi prieteni!

     Cu toate că-n satul meu natal azi bate vântul de parcă, vorba poporului, s-ar fi spânzurat toți dracii din lume, vă pot spune despre mine că sunt bine sănătos, care sănătate v-o doresc și vouă din toată inima!

     Este un sfârșit de martie înlăcrimat și, în același timp fericit: fiul meu cel mai mic, Andrei-VICTOR s-a căsătorit, ieri.

    Țara, Lumea întreagă luptă cu coronavirusul!

Recitesc Yuval Noah HARARI, HOMO DEUS. SCURTĂ ISTORIE A VIITORULUI:

* În goana după sănătate, fericire și putere, oamenii își vor schimba treptat mai întâi o trăsătură, apoi alta și alta, până când nu vor mai fi umani.

* Orice ați fi astăzi, un jucător de crichet hindus evlavios sau o jurnalistă aspirantă lesbiană, într-o lume updatată, vă veți simți ca un vânător neanderthalian pe Wall Street.

Nu vă veți găsi locul.

* Companiile de asigurări, fondurile de pensii, sistemul de sănătate și ministerele de finanțe sunt deja înspăimântate de creșterea spectaculoasă a speranței de viață.

* Oamenii trăiesc mult mai mult decât era de așteptat.

* Atunci când oamenii își dau seama cât de repede gonim spre marele necunoscut și că nu se pot baza nici măcar pe moarte să-i protejeze de el, reacția lor este să spere că cineva va călca frâna și ne va încetini.

Dar nu putem călca frâna.

...............................................................................................................................................

NB 

E timpul să-mi beau cafeaua. 

Vă las.

Pe mâine!

Numai sănătate!

Cu drag, al vostru,

Costel Zăgan

EPISTOLA A IV-A

Dragi copii

24.03.2020                                                                                                                Acasă

Cred în continuare

 cu tărie

 că voi sunteți 

arma cea mai puternică

 și cea mai gingașă 

cu care

 specia umană

 a luptat

 luptă

 și va lupta

 împotriva morții.

Înarmat

cu

toată

copilăria

lumii

Nu ies

în

piață

ci
rămân
acasă

în toiul primăverii

printre

albine

muguri

și

cărți

Costel Zăgan

EPISTOLA A III-A

De Mihai Eminescu. Atât.

Costel Zăgan

A DOUA EPISTOLĂ

DRAGI COPII!

Acasă                                                                                          19.03.2020

   Să nu uitați niciodată că viața-i un dar pe care trebuie să-l înmulțiți cu frumusețea și gingășia voastră! 

Că fiecare clipă este o jucărie, un surâs al lui Dumnezeu, o bucurie pe care o faceți părinților și bunicilor voștri!

Că râsul vostru își păstrează prospețimea atâta timp cât vă pasă de celălalt, de colegul, de colega, de prietenul, de prietena, de vecinul vostru, de vecina voastră!

Că numai dragostea face lumină pe pământ, iar noaptea nu-i decât un vis!

Zâmbiți, și soarele va răsări din nou!

Costel Zăgan, 

prietenul vostru, proful de română

PRIMA EPISTOLĂ

Acasă                                                                                     18.03.2020                              

Dragi copii!

Nici bine nu m-am despărțit de școală și brusc mi s-a făcut un dor nebun de voi, de neliniștea voastră zgomotoasă, de surâsul vostru agresiv și de tăcerile voastre cu o mie și unul de subînțelesuri!

Și începe să mă colinde nu un dor abstract, ci unul foarte, foarte concret, având, bineînțeles toate numele voastre:

Iuliana Naomi Daria Alexandru Beniamin Iosif Emanuel Daniel Ligia-Naomi Betuela Magda Noielia Andreea Lorena Onisim Abel-Elisei Luisa Delia Alexandru Larisa Ema Ruben Ruben-Emanuel Teofil Mario Ruben- Edy Debora Iulian Emanuel Diana Sabin Loredana Andrei Claudiu Amalia Filip ..........................................................

Citez din memorie:

” Pentru mine, Mama este cea mai minunată ființă.

Ea mă iubește și eu la fel.

În fiecare seară, când ajung de la școală, îmi pregătește prăjituri.

Nimic n-aș schimba din asta! ”

Nici eu, fostul vostru profesor de română, nu aș schimba nimic.

Absolut nimic.

Costel Zăgan

”

Scrisorile unui profesor de română distrat- Costel Zăgan